Povestea Ironman St. Polten 2012 - part II

Ma tot gandesc cum sa incep. Cred ca cel mai bine ar fi cu impresiile de la fata locului.
Am ajuns vineri dupa-amiaza la Vienna si ne-am dus direct la locul inscrierii, sa ne luam pachetul de cursa pentru duminica. Acolo am avut primul soc cand am vazut ca toti cei din acea piata aratau ca niste masini de facut sport. Fibra pe ei cat cuprinde...si scule nene, biciclete si imbracaminte de zici ca erau cazuti direct din revistele de triatlon/ironman.

Ne-am minunat, ne-am luat pachetele si ne-am carat naibii de acolo. A fost un prim contact cu lumea Ironman-ilor - impresionant, motivant si enervant :)

A doua zi ne-am facut bicicletele (care ajunsesera pe camion cu o zi inainte), am mai stat pe la standuri sa ne punem bicicleta si sacii pentru a doua zi in zona de tranzitie si uite asa s-a facut 7 seara cand am plecat de acolo catre casa (ne-am cazat in afara St. Polten-ului, la vreo 50km distanta).

Trebuie sa spun ca d-abia terminasem de asamblat bicicleta si m-am gandit sa dau o tura de incercare, sa m-asigur ca totul e ok. Dupa cateva sute de metri m-am ridicat in pedale si am incercat sa fortez o urcare, moment in care am auzit un mare bum la roata din spate si mi s-a blocat pedala. M-am dat frumos jos si m-am uitat la roata. Deraiorul era indoit pe spate si prins intre pinioane. M-am inverzit. Cumva ma gandeam ca am avut bafta ca nu mi s-a intamplat in cursa, dar pe de alta parte speram sa gasesc un stand de reparatii rapid. Am aruncat bicla in masina si am fugit in oras la zona de inregistrare. Acolo am gasit si standul de reparatii, unde un mecanic mi-a schimbat tot – deraior / ureche schimbator / lant – in plus, mi-a centrat si roata spate. Toate pt 140 euroi…

Si uite asa am plecat iar in tura de incercare cu inima mica…dar n-am mai patit nimic.

Am dormit f bine ambele nopti dinaintea cursei. Stiam ca sunt pregatit si m-am gandit la faptul ca sunt la prima competitie de acest gen, deci as putea sa am orice timp. Undeva in mintea mea insa, nutream cumva cu gandul ca as putea indrazni sa scot sub 6h, ceea ce era nemaipomenit pentru mine.
Asta insemna in mare 1h inotul (tranzitia inclusa) / 3h bicicleta (la care se adauga tranzitia) / 2h alergarea (in care recuperez si tranzitia de la bicicleta).

Cursa incepea cu startul pe grupe de valoare si varsta. Eu eram programat in startul de la ora 7.40, la grupa de varsta 30-35 barbati. Am plecat de acasa pe la 5.45 pentru a putea intra in zona de tranzitie sa facem ultimul check-up la bicicleta. Incepand cu ora 7, nu mai era permis accesul in zona de tranzitie.

In startul meu au fost vreo 250 de participanti. Inotul a fost dezastru, cel putin prima parte – erau 2 lacuri – primul 1000m, al doilea 900m – cu un traseu de alergare intre ele de vreo 200m. Primul lac l-am inotat din 2 in 2. Cand crawl, cand bras, cand pluta. Ceva nu mergea, nu puteam sa inot mai mult de 10-12 brate, ramaneam fara aer. Incet-incet am dezvoltat o gandire pozitiva si mi-am spus ca asta e, o sa fie 2km de inot nasol, dar ca trebuie sa-l fac in timpul de 1h10` pentru a nu fi descalificat. La iesirea din primul lac insa incepusem sa inot si eu…asa ca m-am setat si cel de-al doilea lac l-am facut doar cu cateva opriri f mici, mai mult de orientare. In total, am scos 41 min, nu mi-a venit sa cred, la cat de dezastru am fost. Tranzitia am facut-o cam bosumflat, ma gandeam ca mi-am ratat cursa. Doar cand am ajuns la bicla si am vazut ceasul de pe bicla mi-am dat seama ca sunt in carti…deci am plecat la cei 90km.

Se spune ca inotul e proba care conteaza cel mai putin din cursa, dar care te poate omora. 

Bicicleta a fost superba. M-am bucurat de fiecare km facut. Am pornit pe sosea, apoi 2 urcari destul de solicitante (a doua cam nasoala) si am sfarsit in coborare si flat. 

90km de bicicleta e destul de solicitant, dar cu o hidratare adecvata poate fi chiar placut. Era sa iau penalty pt ca am incercat sa urinez pe traseu, prin copacei. O motocicleta cu arbitri a aparut din spate si mi-au spus ca daca incerc, trebuie sa ma penalizeze. Doar ma pregateam, asa ca m-am carat de acolo. Penalty inseamna ca te opresti mai incolo pe traseu, la corturile special amenajate si petreci 5min. Dupa care iti reiei traseul. 

Avertismentul e forma usoara de atentionare, apoi vine penalizarea  - 5 min stat. Ultima e descalificarea, fara drept de apel. Pe traseul de bicla sunt motociclete cu arbitri care patruleaza. Ei pot da penalizarile pt diferite abateri.

De exemplu, nu ai voie sa rulezi la mai putin de 3.5m fata de cel din fata. Depasirea se face doar pe partea stanga, la minim 3m in lateral si nu are voie sa dureze mai mult de 30sec. Dupa care revii pe partea dreapta. Nu ai voie sa opresti pe traseu fara motiv bine intemeiat, etc.

Am tras tare la bicicleta, mereu cand ma uitam pe calculator aveam peste 32-33km/h. Acasa nu prea mi se intampla. Viteza maxima a fost de 72km/h, in coborare. Am vazut si accidentati, plini de sange si imprastiati pe jos…unii erau chiar dementi, coborau ca sagetile. Auzeai sunetul rotilor de carbon cand se apropiau, erau ca MIG-urile.

Apropo, in parcul de biciclete au fost cam 2400 bucati, majoritatea ffff scumpe. Facusera crainicii o socoteala, si la o medie de 3000EUR/buc (doar rotile de carbon valoreaza cam mia de euroi), ieseau vreo 7.5mil euro….oricum, parcul de bicle era impresionant, am ramas cu gura cascata cand am intrat dimineata acolo si erau toate expuse.

Alergarea a fost dificila. Ma incercau niste crampe de la bicicleta pe muschii picioarelor. Am alergat cu ei asa sperand ca nu se va agrava. Am avut momente cand a fost mai bine, dar si cand am blocat muschii. Am incercat sa merg cu geluri, fiole de magneziu lichid, banane, apa, coca-cola – si a functionat. Ultimii 10km i-am resimtit din plin, dar ceasul care imi arata ca pot sa scot sub 6h daca trag, mi-a dat aripi.

E incredibil finish-ul dupa atatea ore de cursa. Parca te ia betia si nu mai tii cont de puterile tale. E momentul in care psihicul clar invinge fizicul. 

Vorba aia "Mintea te duce mult mai departe decat te duc picioarele". 

Timpii mei:

1321 Dragos Georgescu (ROM) 05:56:47 (clasarea overall) 1107 

00:41:54 timpul total de inot si clasarea la inot - 1191 

00:09:08 timpul primei tranzitii - inot/bicicleta

03:07:04 timpul de bicicleta si clasarea la bicicleta - 1198 

00:06:27 timpul celei de-a doua tranzitii - bicicleta/alergare

01:52:11 timpul alergarii si clasarea la alergare - 840

Deci, pe scurt, mi-a placut. Trebuie sa fac niste antrenamente in lacuri, pentru a ma obisnui cu tipul de antrenament. Piscina as putea spune ca n-are nici o legatura cu ce-am simtit eu la St. Polten.

Voi mai face Ironman-uri, e misto de tot.

Comunitatea de Ironmani e o lume aparte. Toata lumea (exagerez un pic), indiferent de gradul de pregatire, trebuie sa arate top-shape. Important e sa ai echipament de mii de euroi pe care eventual sa scrie Iroman, am vazut pe unul care avea tatuat pe picior si M-ul de la Ironman, iar sub el scria Kona (un fel de Mecca al acestor curse, campionatul mondial din Hawaii). 

M-am gandit mult in cursa la blondele mele d-acasa, mi-ar fi placut mult sa fie pe acolo. In viitor sigur vom fi impreuna la alte curse. Mereu mi-aduc aminte de suportul Alinei si ma gandesc ce norocos sunt si ca trebuie sa trag si pentru ea, ca doar e mandra de mine...si io de ea! :)
Anouk e prea mica pentru a intelege ceva, dar i-am luat deja si ei prima bicicleta.

Felicitari lui Vlad, a carui fetita este Ironkid. Aveau curse si pt pistioci - inot si alergare :)