Mai e cam o luna pana atunci. Pana la prima mea cursa de Half Ironman din Austria, pe 20 mai. Cu programul de antrenament stau bine, zic eu.
Pe saptamana, am ajuns undeva la 5-6 antrenamente de alergare, vreo 3 de bicicleta si 2-3 inot. Plus 2 sesiuni de forta si stretching acasa si 14 sesiuni (2/zi) de Power Breathe (30 respiratii).
Asta ar fi un program f simplist al meu de sport saptamanal. A devenit ceva natural, care imi face placere si totodata mananca ceva din timpul meu, si-asa strans, impartit intre familie, servici si sport.
Inotul merge bine. Am ajuns intr-un an de zile, sa inot 100 bazine fara oprire, sub 55 minute. Cel mai mare rol aici l-a avut si il are Cezar, antrenorul meu. Ne-am cunoscut acum vreun an, cand am facut cursul de inot incepatori la el. Dupa terminare, l-am rugat sa faca cu mine lectii private. Acum facem o data pe saptamana, pentru antrenament si perfectionare. Este incredibil cum am evoluat de la jumatate de bazin in care muream practic, la ceea ce fac azi. Am antrenamente si de kilometraj, dar si de intensitate.
Ca si in alergare, antrenamentele de intensitate sunt esentiale. Daca vorbim de un inceput de cursa de Ironman, unde se pleaca in turma si inoti pentru viata ta (nu glumesc, starturile sunt foarte aglomerate, cu mii de oameni care isi dau maini si picioare unde prind) intr-o apa atat de involburata de zici ca fierbe, nu prea e loc de intors.
Inotul este inceputul si dureaza 2km. In aglomeratia aia, mi se pare o vesnicie. Ma antrenez din greu si vreau sa inot intotdeauna cu cati mai multi oameni in jurul meu. Toti cauta un culoar liber, eu caut unul plin! Apoi o sa mai ies si prin lacuri, sa inot in ape libere. Cursa va fi in lac, deci cateva antrenamente in mediul ala nu strica.
Azi am bagat vreo 80 bazine. 40-50 de intensitate, care ma pregatesc pentru startul cursei, unde cateva sute de metri va trebui sa trag tare sa scap din turma, apoi incet-incet sa intru in ritmul de croaziera.
Cateodata, la antrenamentele de intensitate, atat la inot, cat si la alergare sau bicla, simt ca iau foc. Se acumuleaza atat de multa tensiune incat la sfarsit, de multe ori tip sau trebuie sa ma descarc cumva.
Mi-au venit si noile roti de bicicleta saptamana asta. Sunt din carbon 52mm, superbe. O sa pun o poza cu bicicleta cand le voi monta. Maine vreau sa ies cu ele prima oara la sosea, intr-o tura pana la Giurgiu si inapoi. Sunt aerodinamice si sper sa mearga singure :)
Daca si cei 90km din cursa de la St. Polten o sa mearga struna, intru in partea de alergare. Semimaratonul dupa bicicleta e cam chinuitor. Am mai bagat alergare dupa o tura de bicla pana la Giurgiu si simti ca cineva ti-a legat cate o caramida de fiecare picior. Alergarea singulara nu se compara in nici un fel cu cea de dupa bicicleta. Tipul de miscare diferit il simti cu toata fiinta. Nu degeaba cursa asta e Ironman denumita.
Am inceput cu alergarea si in 2 ani am ajuns la Ironman. Mi se pare un traseu frumos si solicitant. Oare care va fi evolutia? Voi putea vreodata sa fac un Full Ironman (4km inot / 180km bicla / 42km alergare)? Mi se pare ceva de neconceput acum. Un efort continuu de 13-14h intr-o zi ar trebui sa fie inuman. Si totusi e ca un drog pentru unii. Sper sa am ocazia, in viata asta, sa fac macar o cursa full.
Daca te gandesti la antrenamente ca la o corvoada zilnica (minim 2 antrenamente / zi), nu cred ca o poti tine la nivel de ani motivatia...poate doar daca te vei seta astfel incat sa devina parte din viata ta, ca si serviciul sau familia. Doar asa ajung unii la 60-80 ani sa faca curse de Full Ironman. Pe Youtube gasesti milioane de filmulete despre Ironman, motivatie si chin. Chin pe care unii il indura cu placere.
Daca v-am starnit vreun pic curiozitatea, hai sa vorbim. Exista multi Ironman la noi in tara, de unii stiu, de multi nu stiu...oricum, ii salut pe toti si ma inchin.
Ironman-ul este cea mai dura si solicitanta incercare din viata asta, asa zic cei care au trecut prin ea.
salutari!
Pe saptamana, am ajuns undeva la 5-6 antrenamente de alergare, vreo 3 de bicicleta si 2-3 inot. Plus 2 sesiuni de forta si stretching acasa si 14 sesiuni (2/zi) de Power Breathe (30 respiratii).
Asta ar fi un program f simplist al meu de sport saptamanal. A devenit ceva natural, care imi face placere si totodata mananca ceva din timpul meu, si-asa strans, impartit intre familie, servici si sport.
Inotul merge bine. Am ajuns intr-un an de zile, sa inot 100 bazine fara oprire, sub 55 minute. Cel mai mare rol aici l-a avut si il are Cezar, antrenorul meu. Ne-am cunoscut acum vreun an, cand am facut cursul de inot incepatori la el. Dupa terminare, l-am rugat sa faca cu mine lectii private. Acum facem o data pe saptamana, pentru antrenament si perfectionare. Este incredibil cum am evoluat de la jumatate de bazin in care muream practic, la ceea ce fac azi. Am antrenamente si de kilometraj, dar si de intensitate.
Ca si in alergare, antrenamentele de intensitate sunt esentiale. Daca vorbim de un inceput de cursa de Ironman, unde se pleaca in turma si inoti pentru viata ta (nu glumesc, starturile sunt foarte aglomerate, cu mii de oameni care isi dau maini si picioare unde prind) intr-o apa atat de involburata de zici ca fierbe, nu prea e loc de intors.
Inotul este inceputul si dureaza 2km. In aglomeratia aia, mi se pare o vesnicie. Ma antrenez din greu si vreau sa inot intotdeauna cu cati mai multi oameni in jurul meu. Toti cauta un culoar liber, eu caut unul plin! Apoi o sa mai ies si prin lacuri, sa inot in ape libere. Cursa va fi in lac, deci cateva antrenamente in mediul ala nu strica.
Azi am bagat vreo 80 bazine. 40-50 de intensitate, care ma pregatesc pentru startul cursei, unde cateva sute de metri va trebui sa trag tare sa scap din turma, apoi incet-incet sa intru in ritmul de croaziera.
Cateodata, la antrenamentele de intensitate, atat la inot, cat si la alergare sau bicla, simt ca iau foc. Se acumuleaza atat de multa tensiune incat la sfarsit, de multe ori tip sau trebuie sa ma descarc cumva.
Mi-au venit si noile roti de bicicleta saptamana asta. Sunt din carbon 52mm, superbe. O sa pun o poza cu bicicleta cand le voi monta. Maine vreau sa ies cu ele prima oara la sosea, intr-o tura pana la Giurgiu si inapoi. Sunt aerodinamice si sper sa mearga singure :)
Daca si cei 90km din cursa de la St. Polten o sa mearga struna, intru in partea de alergare. Semimaratonul dupa bicicleta e cam chinuitor. Am mai bagat alergare dupa o tura de bicla pana la Giurgiu si simti ca cineva ti-a legat cate o caramida de fiecare picior. Alergarea singulara nu se compara in nici un fel cu cea de dupa bicicleta. Tipul de miscare diferit il simti cu toata fiinta. Nu degeaba cursa asta e Ironman denumita.
Am inceput cu alergarea si in 2 ani am ajuns la Ironman. Mi se pare un traseu frumos si solicitant. Oare care va fi evolutia? Voi putea vreodata sa fac un Full Ironman (4km inot / 180km bicla / 42km alergare)? Mi se pare ceva de neconceput acum. Un efort continuu de 13-14h intr-o zi ar trebui sa fie inuman. Si totusi e ca un drog pentru unii. Sper sa am ocazia, in viata asta, sa fac macar o cursa full.
Daca te gandesti la antrenamente ca la o corvoada zilnica (minim 2 antrenamente / zi), nu cred ca o poti tine la nivel de ani motivatia...poate doar daca te vei seta astfel incat sa devina parte din viata ta, ca si serviciul sau familia. Doar asa ajung unii la 60-80 ani sa faca curse de Full Ironman. Pe Youtube gasesti milioane de filmulete despre Ironman, motivatie si chin. Chin pe care unii il indura cu placere.
Daca v-am starnit vreun pic curiozitatea, hai sa vorbim. Exista multi Ironman la noi in tara, de unii stiu, de multi nu stiu...oricum, ii salut pe toti si ma inchin.
Ironman-ul este cea mai dura si solicitanta incercare din viata asta, asa zic cei care au trecut prin ea.
salutari!
No comments:
Post a Comment