Tuesday, September 20, 2011

17 Sept 2011...si cate ceva despre Duatlonul de la Brasov

Sunt prin Dubai acu si incerc sa ma refac dupa experienta un pic traumatizanta de la Duatlonul de la Brasov.

Din (ne)fericire, este al 2-lea an in care incerc sa fac varianta Profi a traseului, deoarece "obrazul subtire...". De fapt, a fost o prostie in capul meu. Asta nu e cursa de oameni normali. Varianta Hobby este. Profi-ul este chiar pt sportivi profesionisti sau sado-maso.
Am terminat cursa, pentru al doilea an la rand, cu crampe si un consum enorm de energie. Dupa ea, un somn de 4h dupa-amiaza si o hidratare corespunzatoare nu pot spune ca te ajuta prea mult.

In plus, si ego-ul meu a cam suferit. Desi am facut o cursa mai buna decat anul trecut, am iesit pe locul 21 din 27 cu un time de 3h37". Poate ca altii mai destepti de anut trecut au invatat ceva si s-au transferat la Hobby.


o portiune f periculoasa, in stanga era prapastie
Traseul de alergare e ok, chiar o placere. Dupa care vine bicicleta. 2 ture complete (aprox 20km) pana in varful Tampei, cu bicicleta impinsa aproape 90% din urcare, mi se pare destul de solicitant. Iar coborarea, deoarece ai spune ca e super ok, nu e deloc asa. Multe portiuni din ea sunt chiar la nivel de Downhill. Bineinteles, pe o bicicleta care nu e deloc pt downhill. Multi au cazut, unii chiar nasol.
Campionul european la Duatlon facand o tumba
Eu am incercat sa stau in sa cat am putut, totusi, m-am hazardat si la o coborare in varf pe niste stanci mai abrupte, m-am imprastiat...cineva a tipat dupa aia la mine "esti ok? stai linistit, nu esti primul zburator :)"
Mi-am belit soldul din nou (dupa cazatura de la sosea de acu vreo luna) si sucit cateva degete care s-au umflat dupa cursa...deci voi mai pierde cateva zile de antrenament.

Overall, nu pot spune ca nu mi-a placut.
Orice provocare are si placerea ei. Riscurile nu le calculezi in acel moment...cel putin eu nu. Erau portiuni unde dadeam tare pe coborare si ii depaseam pe altii....mai precauti.
Oricum, nu mai fac varianta profi la anu. Urcarea e criminala, te suge de orice vlaga pe km intregi...si nu se mai termina. Iar coborarea e f periculoasa, cu portiuni f tehnice si abrupte (are chiar si o prapastie de cativa metri pe traseu) unde te poti imprastia de tot. Erau destui sifonati pe la finish.

Cred ca varianta Hobby aduce si ceva placere acestei curse. Sigur Profi-ul aduce doar strangeri de dinti si crampe...

In rest, as putea spune ca a fost perfect. Shoarecele a primit prima medalie din viata ei. Alina a alergat cu mine (si cu ea in brate) ultimii metri ai cursei. Drept urmare, fata de la finish (si la sfatul DJ-ului care anunta cea mai tanara participanta care termina cursa) i-a pus de gat medalia shoarecelui. A fost un moment emotionant, mi-era drag de amandoua sa le am langa mine. 

Azi am primit si confirmarea de participare la Maratonul Pietrei Craiului. Cred ca va fi alta incercare...e ultimul maraton montan pe care il fac. Experienta de la Herlcules m-a convins ca nu se pot face astfel de curse fara pregatire speciala (ma refer la o experienta normala si placuta, ca de terminat il termini intr-un fel sau altul)...pe care eu n-am de unde s-o iau prea usor.
Dar vom vedea, voi scrie negresit si dupa el.

Trebuie sa ma refac rapid, doar la o saptamana distanta de el va fi Maratonul Bucurestiului...pe care nici un om intreg la cap si cu picioare sanatoase n-ar trebui sa-l rateze. Pentru pentru cei care au citit pana aici, ala are si varianta semi-maraton si stafeta, deci chiar pt oricine (asta in caz ca ma considerati cucu).

Tu-tu de pe meleaguri straine.




2 comments:

Cana cu Cirese said...

tooottt citesc despre experientele tale si incep sa cred c-am cunoscut un extraterestru la cursul de foto, atat de sf mi se pare totul... sunt impresionata de experientele pe care ni le impartasesti si incantata de stilul narativ.
vacanta placuta alaturi de soricel si mama-soricica... tu ce esti? liliac? :))

dragos said...

saru mana, esti f draguta. nu stiu ce sunt, dar am un liliac la gat de prin liceu :)

imi place sportul si cred ca e o metoda f potrivita de a ne depasi limitele...o experienta sportiva asociata unei povesti frumoase mi se pare modalitatea perfecta de exprimare. sper sa placa si altora!

ciao