Monday, September 5, 2011

Mamaia TriChallenge 2011 - 2h30'

E primul triatlon olimpic pe care l-am facut. Poate de aceea mi s-a parut si cel mai frumos :)

Lume multa, agitatie, asa cum se cuvine la un Triatlon de talie mare. La noi, triatlonul nu e un sport foarte raspandit, asa ca de la cursa la cursa, as putea spune ca vad oameni din ce in ce mai numerosi.
Sursa: Florian Raducanu www.florianraducanu.blogspot.com



Afara exista niste reguli de triatlon pe care lumea le respecta - ma refer aici in special la tipul de echipament. La noi, inca vrem sa atragem oamenii, asa ca pot concura cu ce vor ei. Poate e un lucru bun, deoarece ajungem cam pe la un numar de concurenti de cateva sute pe cursa.

Triatlonul e o proba combinata. Pregatirea dinaintea cursei inseamna combinarea antrenamentelor de inot cu bicicleta, bicicleta cu alergare....sau toate trei. Poate si de aici surprinderea multor participanti care, stiind ca au facut antrenamentele necesare celor 3 sporturi (dar nu impreuna), realizeaza ca este foarte greu sa treaca de la o proba la alta si sa nu aiba rezultatele la care se asteapta in urma antrenamentelor. Sambata am vazut oameni care nu puteau sa alerge dupa proba de bicicleta, chinuindu-se sa-si tarasca picioarele ca pe niste caramizi. Combinatiile de antrenamente se mai numesc si "brick-uri", adica exact caramida pe care o simti legata de glezna in momentul in care te dai jos de pe bicicleta si vrei sa treci la alergare.

Inotul este poate cel mai greu pentru mine, deoarece nu prea am experienta de cursa. Ca sa va faceti o idee, imaginati-va ca asteptati startul pe o linie de 10m, impreuna cu alti 500 de dulai care d-abia asteapta sa zboare din loc. Rezultatul e o apa "clocotita", in care zboara maini, picioare si cei mai slabi sunt bagati la fund si literalmente se trece peste ei. Exista antrenamente speciale pentru start, adica inveti cum sa dai din maini si picioare, cum sa apuci de glezna pe cel din fata si sa treci peste el si cum sa faci fata stresului unui astfel de start.
Sursa: Florian Raducanu www.florianraducanu.blogspot.com



La Mamaia 2 participanti au fost scosi din apa de catre salvamari si luati de Salvare. Nu e un inceput de cursa prea imbietor, dar trebuie sa treci de el. Pentru mine a fost cea mai delicata parte a cursei....dar am trecut cu brio peste ea. Am lovit, am fost lovit si am iesit din apa dupa un parcurs de 1.500m in 30min.

Bicicleta si alergatul imi plac mult. Am tras un pic de mine la bicicleta pentru ca nu am inca tehnica necesara pedalatului in forta cu un consum rezonabil de energie. Si totusi, m-am simtit bine uitandu-ma pe site si vazand ca eu am scos pe cei 40km un timp de 1h06m, iar castigatorul a scos 0h57m. Mai am de pedalat pana sa prind miscarea :)

Aici ma opresc un pic la ce am scris mai sus despre echipamentul de cursa. Daca la inot si alergare mai toti participantii au sanse cat de cat egale, la bicicleta, o cursiera vs. un MTB este o departajare ca de la cer la pamant. Cei 35-40km/h viteza prinsi stand pe aerobar-urile ghidonului unui roadbike (si pedaland intr-un stil foarte eficient dpdv consum energetic) nu prea se compara cu 20-25km/h pe un MTB cu un consum energetic urias la pedalare. Era ceva de genul trece Intercity-ul pe langa Personal :)


Alergarea e cea mai grea proba. Aici au fost cele mai multe abandonuri. Consumul inotului si bicicletei au fost prea mari pentru a mai duce si cei 10km de alergare. Picioarele sunt obosite si daca nu ai avut o hidratare corecta pana in acest punct, nu prea mai e mult de facut...am vazut pe multi strangand din dinti rau de tot pana la finish.


Dupa mine antrenamentele nu fac diferenta intre cine termina si in cat timp, ci cum te simti dupa cursa. Unii bolesc zile, altii merg imediat dupa la berica si o pizza (cazul meu) :D

Pana la Duatlonul de la Brasov, care va fi peste 2 saptamani, am de bagat niste antrenamente de alergare in panta si curse de MTB. Dupa care vin cele 2 maratoane tomnatice de pe la noi - Maratonul Pietrei Craiului si Maratonul Bucuresti (la diferenta de doar o saptamana intre ele). Ca de, asa se face treaba la noi.

Va urez o viata placuta si linistita.
Io.



No comments: