Wednesday, October 5, 2011

Maraton Piatra Craiului 2011 - Finally, I did it!!!

Pana acum am auzit multe lucruri despre Maratonul Pietrei Craiului, dar nu am avut curajul sa-l infrunt. Pentru mine, acest maraton era un fel de Freddy Kruger, o sperietoare.

Totul a pornit insa de la Hercules Maraton. Aia a fost cea mai grea cursa pe care am facut-o in viata mea, 44km prin Muntii Cernei (postul detaliat mai jos). Asa ca am vrut sa ma conving daca ceea ce mi-au spus toti, si anume ca MPC e cel mai greu maraton montan de la noi, e adevarat.

E bine, dupa ce l-am facut si pe asta, as putea spune ca un maraton montan depinde foarte mult de starea de antrenament specific pe care o ai la momentul respectiv. In cazul meu, Duatlonul de la Brasov, de acum 2 saptamani, cred ca m-a pregatit indeajuns incat aici sa nu simt aceleasi dureri ca la Hercules.

In orice caz, MPC e cel mai "montan" maraton de pe la noi. Are foarte multe zone tehnice, alergare pe stanca, grohotis, coborare la stanca pe coarda fixa. Hercules e un maraton montan mult mai soft. Aici e vorba de urcari cu panta mare, coborari dificile si pasaje periculoase. In zonele periculoasa e interzisa depasirea, existand un mare risc de accidentare sau chiar deces (nu glumesc!).

S-o iau cu inceputul.
Aventura a inceput cu validarea intarziata a aplicatiei mele pe site. Am fost intrebat la ce maratoane montane am mai participat, de ce vin aici si alte chestii d-astea...Am ras la momentul ala, dar au fost persoane care nu au fost lasate sa intre in cursa din cauza experientei. Tipul care organizeaza MPC
se pare ca analizeaza cererile si mai si respinge ce nu corespunde. Pana la urma, are si el dreptate, iti trebuie ceva experienta de munte sa poti face o asemenea cursa.
Anyway, nu e treaba mea. Eu am aplicat si am primit pana la urma confirmarea. Apoi am citit pagina cu regulamentul si m-am ingrozit. Parca mergeam pe Everest...Totul pentru o desfasurare cat mai fara incidente a cursei. De ex., trebuia sa ai la tine cel putin 500ml apa, geaca de ploaie, mobil, pantaloni lungi, geluri, etc. O adevarata expeditie. Bineinteles ca la start erau unii imbracati sumar (iti dadeai seama ca nu au de gand sa termine in 10h cursa) si altii cu rucsacul de expeditie in spate :))
http://maratonpiatracraiului.blogspot.com/2011/07/regulament-mpc-salomon-2011.html

Dimineata am ajuns acolo cu vreo 30 min inainte de start. In 15 min mi-am facut incalzirea si am intrat in zona destinata alergatorilor. Discutiile erau aprinse in zona mea, toate despre ce are fiecare la el si cum va aborda cursa.

Mi s-a parut normal faptul ca fiecare vorbea de timpi, performante....in ciuda faptului ca e un maraton montan, nu prea e la fel de clar cand si cum ai putea termina.

Am abordat cursa si in ideea de a nu ma rupe, deoarece duminica viitoare am Maratonul Bucurestiului. La inceput s-a alergat legat, in grupuri valorice aproximativ egale.

Am incercat sa ma menajez, dar fara prea mare succes. Un asemenea maraton cere o cantitate enorma de energie de la participanti. Coborarile sunt la fel de rele ca si urcarile. Poate chiar mai rele, deoarece in coborare poti da in crampe mult mai usor decat la urcare.

Apoi trebuie sa fii atent unde calci, la pietrisul care fuge de sub picioare si mai ales pe Marele Grohotis, unde fug pietrele in toate partile. In zonele periculoase au fost plantati oameni din staff-ul organizatoric. Au dirijat circulatia perfect. De fapt, toata organizarea cursei a fost perfecta. Felicitari organizatorilor!

Am avut la mine rucsacul de hidratare. E cel mai bun remediu pt sete. Mi-am facut in el bautura izotonica si mi-am pus in ea si 2 pliculete Isostar cu saruri impotriva crampelor musculare. A functionat perfect, impreuna cu mancarea de la punctele de revitalizare mi-am asigurat o cursa usoara. Ba chiar, la Plaiul Foii, la puntul de revitalizare, am stat vreo 20 min si am baut si vreo 3 supe :)

Ultima parte a cursei a insemnat trecerea pasului Diana. E criminal. Urcare de vreo 2-3km cu inclinare de vreo 74 grade (asa am citit si eu pe site). Oricum, simti fiecare pas. Incepe pe la km 28...si nu se mai termina. Coborarea e la fel de anevoioasa. Cred ca mi-a luat peste o ora sa trec de Diana.

Ajuns de partea cealalta a muntelui, am stiut ca am scapat. Eram pe la 6h deja si ma gandeam ca nu voi reusi nici acum sa scad sub cele 7h (la Hercules am scos 7h26`). Dar m-am ambitionat si am tras un pic mai tare la sfarsit. Guess what? Am reusit sa trec linia de sosire intr-un nemaipomenit 6h35`. Fantastic, am un nou PR. Oare oi putea sa-l bat la anul? :D

Ca de obicei, blondele au fost cu mine. Alina a alergat cu mine ultimii 50m cu shoarecele in brate, pana la trecerea prin poarta de Sosire. Eram in culmea fericirii. Terminam cea mai temuta cursa din viata mea impreuna cu fetele mele...si o groaza de fotografi care ne luasera la tinta.

Sentimentul ca am terminat macar o data in viata mea Maratonul Pietrei Craiului este inegalabil. Acum pot spune cu mandrie ca am facut un adevarat maraton montan. Eu si alti 478 de oameni (cel putin atatia apar inregistrati pe site)...Fiecare dintre ei cred ca e la fel de mandru. E un mare lucru in viata asta in care serviciul ne ia cea mai mare parte din zi...in care goana dupa bani e lucrul la care se raporteaza cei mai multi.

Pentru mine, astea sunt momente ce nu trebuie sa lipseasca din viata. Sunt momente in care imi demonstrez mie ca imi pot depasi limitele. Daca mi-ar fi spus cineva ca voi termina cursa sub 7h, as fi fost f sceptic. Dar ambitia m-a facut sa alerg chiar si atunci cand picioarele nu ma mai ascultau. Mare e puterea mintii...
Citeam odata, intr-o revista de triatlon, ca in momentul in care simti ca nu mai poti, ca asta a fost, esti undeva pe la 40% din ceea ce poti. De acolo preia vointa, doar ea te poate duce pana la sfarsit.

Sper sa pot termina Maratonul Bucurestiului. In acest moment (e marti acum) resimt din plin oboseala din picioare. Toti prietentii mei cu care am alergat la MPC sunt ori in pat cu crampe, ori d-abia se pot misca. Nu voi avea nici un tel la MIB. Repet, sper doar sa termin...


Cu bine!



7 comments:

Veronique said...

Felicitari! :-)

Unknown said...

Felicitari domnule, e mare lucru. Bravos, am avut si eu acelasi sentiment cand am terminat primul maraton din viata mea. dar asta pare mult mai lung ca si durata.

Go 4 it !

dragos georgescu said...

sentimentu misto e la sfarsit...atunci nu mai conteaza cat ai tras...ce dureri ai avut...esti cel mai tare!

dupa care o iei din loc...

vfomino@xnet.ro said...

Felicitari stimabile !
... si fetelor tale care au "maratonit" si ele la sfarsit cu tine !
:-)

dragos georgescu said...

merci Victoras! sa traiesti si tu si sa fii fericit intr-ale tale :)

luminita Dinca said...

Felicitari !!!!

dragos georgescu said...

Merci Lumi, aprecierile conteaza mult pt mine :)

salutari si tie si lu Bogdanila!