Wednesday, February 8, 2012

Incet-incet catre Sahara...

Hotarat lucru, vremea zilele astea e bestiala.
Ieri am alergat prin Herastrau cea mai grea tura din viata mea cred. Pe lac batea un vant de era sa ma ia pe sus...iar zapada viscolita pe alocuri unde no man has gone before mi-a facut sa simt ca-mi iau foc picioarele. Am terminat antrenamentul rupt. Dar cu gandul ca totul este spre bine...

De ce alerg pe vremea asta? la -12 grade? pentru ca am ambitia sa merg la un maratonul Saharei. Si pentru ca mai am 3 saptamani pana atunci. Acum am antrenamente mai variate ca anul trecut, pe aceeasi vreme. Am bagat constant si antrenamente de inot, alergare si ceva bicicleta. Sper ca variatia asta sa ma ajute.

Cel mai tare mi-e frica de temperatura. Acum fac alergari si afara si in sala (asta pt a ma apropia de temperatura cursei). Cele de afara sunt pt anduranta (si duritate), iar cele din sala mai mult de intensitate, pentru ca afara zapada asternuta sau gheata imi dau un sentiment ca la 14km/h as putea sa-mi rup picioarele sau chiar gatu`.

Eram 3 romani la maratonul de la Sahara, plus inca unul la cursa de 10km. Din 3 am ramas 2, pe unul l-au doborat problemele materiale. Asta e o mare problema: te antrenezi frenetic pentru o asemenea cursa, si fizic si mental, iar apoi realizezi ca nu mai poti merge din cauze materiale. Life sucks!

Ma gandesc mereu cate sacrificii faci cateodata in viata pentru niste teluri care nu au nici un sens pentru oricine altcineva. De ex. lumea care aude ca plec de la -10 grade sa alerg la +50 grade, imi spune ca nu sunt in toate mintile. Poate, dar m-am antrenat din greu si am sacrificat multi neuroni si calorii ca sa fiu in stare (cel putin asa cred) sa fac aceasta cursa.
In functie de experienta de aici voi pleca la anul la Maratonul Everest-ului. Ala ajunge "doar" pana la 5.500m altitudine. Am citit despre el pe net si suna interesant. Greu rau, dar interesant.

Acum ma chinui sa mai dau vreo 2kg jos de pe mine in 2 sapt, ca sa pot incepe apoi cura de carbo loading pt cursa. Ma astept sa dau jos in cursa vreo 7-8kg. Cu o hidratare corecta, poate raman la intoarcere doar cu vreo 2-3kg in jos.

Ma gandesc la maratoanele de oras, care mi se par oribile in conditiile in care alergi la 15-25 grade, cu oameni in jur care te aclama si cu prietenii aproape.
Oare cum o fi asta, cu alergare pe nisip (nu prea sunt obisnuit...), la 45-55 grade si fara suporteri care sa aclame? Dupa fiecare maraton terminat ma intreb: de ce l-am facut? De multe ori nu cred ca-mi dau singur un raspuns care sa faca foarte mult sens. Dar dupa Sahara sigur voi spune: L-am facut!!! primul din familia mea care a alergat un maraton in Sahara.

Si apoi voi rade la gandul: Ce dracu, oricine in tara asta ar alerga maratonul asta, ar fi primul din familia lui :))

Voi incerca sa comunic de p-acolo in fiecare zi. Sper sa am retea la internet-cafe-ul improvizat din tabara de baza. Nu va fi o experienta usor de uitat. Ca doar d-asta traim, pentru experiente.

Salutari...


4 comments:

  1. ..cea mai cea mai traire a vietii este ...urmareste-ti visul...!
    te admir si ma mindresc ca te-am cunoscut .!
    tin pumnii si ai grija de tine ...cu mult drag si prietenie ..!

    ReplyDelete
  2. multumesc Feri, cuvintele tale inseamna mult pt mine.

    O sa-ti aduc o poza de la Sahara, poate ajungi acolo cu vreo tabara foto...

    ReplyDelete
  3. Frumos gând ai. Unul asemănător îţi trimit şi eu ca să nu fii (prea) singur pe acolo! :) SUCCES!!

    ReplyDelete
  4. Salut Dragos,

    Sunt ceva mai batran ca tine, dar am descoperit alergarea de vre-o doi ani. Nu pot sa ajung la asemenea maratoane, dar iti doresc mult succes. Astept vesti de la intoarcere.

    Adrian

    ReplyDelete