Impresii post Sahara si altele...

A trecut. Efectele inca se mai simt insa. Toti oamenii noi pe care i-am cunoscut acolo asteapta sa intram in legatura. Eu d-abia astept!

Ieri am vorbit cu Elu, tipul care a facut maratonul Saharei anul trecut. E un tip pe care il admir mult. Se implica mult in societate si vrea sa schimbe lucruri. Am vorbit despre cursa in sine si la un moment dat m-a intrebat daca vreau sa-i raspund la cateva intrebari pe care apoi sa le publice la el pe site. Of course! Totul pentru evanghelizare. Avem nevoie de oameni pe care sa-i urmam, doar asa am pornit si eu...

Cu oricine m-as intalni acum pentru prima oara dupa ce am venit de la Sahara, subiectul de discutie e invariabil. Imi place, pentru ca am sansa sa pornesc ceva si in altii. Ceva ce nu tine de viata de zi cu zi, ci mai degraba de vise. Un tel pentru o viata monotona. Mi-am dat seama pe parcursul saptamanii trecute cat de mult mai avem de recuperat fata de altii. Am intalnit acolo oameni care planifica viata pe ani de zile, care isi urmaresc vise de-o vesnicie, oameni care se implica si ajuta alte popoare (cu greu poti spune asta la romani), oameni de la care am auzit povesti incredibile, pe care mi-as dori sa le traiesc...

Dar am revenit acasa. Mi-a fost foarte dor de blonde. Iar piticioasa e incredibila, evolueaza cu o viteza...
Mi-am reluat si programul de antrenamente pentru celelalte curse. Maratonul de la Vienna va fi pe 15 Aprilie (de Paste), apoi Half Ironman-ul de la Sankt Polten din Mai, apoi mai vedem...

Simt nevoia sa ma implic mai mult in cauze sociale. Motivatia competitiva nu mai e la fel de importanta ca in trecut. Am vointa sa ma antrenez din greu, sa avansez....dar pana unde? Daca as sti ca si altcineva beneficiaza de participarea mea la curse si ca asa pot ajuta niste copii de ex. sau as determina si alti oameni sa renunte la un stil de viata total deficitar (salarial 100%), m-as motiva mult mai bine. Ramane sa discut cu oameni care au mai facut asta si sa invat de la ei sau sa adaptez.

In orice caz, experienta Sahara a lasat mari urme pe mine. O voi repeta si voi continua sa-mi testez si limitele. Cred ca e de datoria noastra sa evoluam in viata.

Referitor la intrebarile lui Elu, mi-au placut. I-am si raspuns si iata ce:

1. cum te simti ca roman sa participi la Maratonul Sahara?

Ca om, ma simt fantastic. Sahara, in formula in care e organizata cursa acum, are un pronuntat caracter umanitar. Cursa in sine e o incercare grea, cladeste caracterul. Ca roman, nu poti decat sa te bucuri cand cei din jur te intreaba despre tara ta si apoi stii ca in mintea lor Romania o vor asocia mereu cu tine. 

2. ce parere ai pentru faptu ca ai scos cel mai bun timp romanesc la acest maraton?

Sunt sigur ca in 2013 alt roman va scoate un timp mai bun ca mine. M-am antrenat greu iarna asta. Am sacrificat multe si alerg pentru mine. Se spune ca Sahara e o cursa in care "esti in mainile desertului" si ca timpii depind de multe variabile. Sunt total de acord. Am scos un timp mai slab decat imi propusesem, totusi, sunt constient ca am dat tot ce puteam. Mai mult nu cred ca as fi reusit decat cu pretul unei accidentari sau alt necaz. Sunt impacat.

3. ai terminat acest maraton, cate maratoane ai in total? ce te-a facut sa alergi maratoane?

Cred ca am sarit de 10 maratoane, nu particip la competitii de mult timp. Totusi, alerg de cand ma stiu. Imi place alergarea si consider ca ai nevoie de motivatii sa te mentii. Pentru mine, nevoia unei motivatii externe (cum ar fi de exemplu implicarea in cauze sociale) incepe sa se simta din ce in ce mai des.

4. ce sfaturi tii sa dai celor care vor sa abordeze primul lor maraton?

Maratonul este un sport de anduranta. Sfatul meu ar fi sa aiba rabdare. Oricat de dur si serios ar fi programul de antrenament, primele maratoane nu vor fi la inaltime, decat in cazul stabilirii unei stachete modeste. Corpul va raspunde in timp la comenzi. Si apoi, cel mai important lucru este sa-ti placa (sau mai bine zis sa inveti sa-ti placa). Doar asa vei avea o evolutie frumoasa in ani...

5. revenind la Sahara, ai mai alerga o data maratonul? Si de ce?

Da, l-as alerga, dar nu in viitorul apropiat. Poate peste cativa ani de zile. Sunt un tip competitiv. Deocamdata in plan am altele ca Everest maraton, Antarctica, Maratonul Marelui Zid Chinezesc...Cred ca la Sahara, mai degraba m-as intoarce pentru cauza Saharawi, pentru acei oameni superbi. Cursa in sine este draceasca. O pot face inca o data, nici nu-mi pun problema. Ma intreb de ce n-am avut nici macar o singura basica, nimic. Cred ca am avut noroc.


Cam atat pentru astazi, sper ca am pus pe cineva pe ganduri cu acest post :)

bafta!