Tuesday, January 21, 2014

Israman 2014 - Are you though enough?

Are you tough enough?  - Asta e motto-ul triatlon-ului din Israel, ce se desfasoara in orasul Eilat.
Si au dreptate, poti sa nu fii indeajuns de tare sa-l termini, cum au demonstrat cativa.

Ma uitam azi la ultimul post, al cursei din Lanzarote. Si, in mod normal, niste comparatii au loc in mintea mea. Doua curse dure, unde bicicleta e decisiva. Lanzarotele, mie unul, mi s-a parut mai soft, poate si pentru ca bicicleta a avut "doar" 1.200m diferenta de nivel, fata de Israman, aproape 2.000m.
Ca si o comparatie personala, Israman e Lanzarote + 30% efort. In special la bicicleta, cu o urcare de 22km neintrerupti, chiar la inceput.
Ambele curse sunt printre cele mai dificile din circuit, pentru ca au multa urcare la bicla, dar si pentru vanturile puternice de pe aceasta sectiune. Unii au venit cu discuri pline pe spate...si au terminat cursa ok. Eu nu m-as incumeta. In Lanzarote, o pala de vant m-a dat cam juma de metru mai in lateral, si nu aveam roti decat de 50mm.

Dar sa incep...
Am acumulat destula experienta de cursa, sa stiu la ce sa ma astept dintr-o asemenea incercare. Faptul ca de vreo 8 luni de zile ma antrenez cu Flabio m-a ajutat enorm. Am crescut mult nivelul de pregatire la bicicleta, si asta se vede acum in intreaga ecuatie a cursei. Bicicleta ocupa cel mai mult time din cursa, dar este si cea care iti poate omori alergarea, daca nu stii sa-ti dozezi bine efortul si-ti omori muschii. Nivelul de antrenament se vede. Cu cat antrenamentul e mai dur, cu atat cursa e mai placuta...si nu vorbim acum de timpi si alte obiective personale, ci doar de a nu ramane fara resurse, de a nu face crampe, sau mai rau, sa ajungi pe targa la sfarsitul cursei, cu perfuzii (nu e un lucru rar, s-a intamplat si aici).
Am fost in Israel in gasca. Ca participanti, Marian Pletea la Full si eu la Half. Batman si Robin :)
Am ajuns cu vreo 2 zile inainte in Eilat, ne-am acomodat si antrenat un pic cu o zi inainte, am facut check-in-ul la bike si am dormit bine. Am fost un pic cu biclele prin traseu si ni s-a parut urcarea f abrupta (era doar inceputul). La ce ne bagasem?
La 5 am plecat din hotel, impreuna cu Suzana, Alina si Adriana, sustinatoarele noastre. Pe la 5 juma ne imbracam costumele de inot si faceam incalzirea. Startul cursei lui Marian era la 6.15, a mea la 6.30.

Inotul - 700 oameni (doar la Half), 6.30 dimineata, inghesuiala mare.
Adaug si ceva valuri in largul Marii Rosii si tabloul e complet. Mereu am un sentiment straniu cand ma gasesc pe plaja in noapte, in forfota dinaintea cursei. Sunt obisnuit sa pornesc in al doilea rand, un pic pe lateral. Stiu ca nu voi intra la fund (pentru ca regula este niciodata sa nu opresti miscarea bratelor) si mi se pare mai usor sa inot fara sa ma mai chinui sa-i depasesc pe altii. In larg s-au adaugat si niste valuri, doar asa, pentru a face treaba un pic mai chinuitoare. Overall, pentru ca am stat in turma, a fost cam agitat inotul, dar nu mai sunt la prima cursa, asa ca pot sa incasez si sa dau. Am terminat in 37 min, un timp ok pt standardele mele. Mi-am luat un timp multumitor de tranzitie, cam 10 min. Am papat, m-am schimbat si m-am pregatit mental pt urmatoarele 3h pe bicla.

Bicicleta - Dupa cum spuneam, am inceput cu 22km urcare. Multa urcare. Am avut o problema la sa, care m-a jenat f tare. In continuu, seaua mea cobora, asa ca a trebuit sa ma dau jos de vreo 4 ori sa o ridic. Nu cred ca timpul pierdut a fost marea problema, ci faptul ca am tras nepermis de mult pe picioare, din cauza seii prea jos. Si asta m-a costat mult la alergare, pe muschii cvadricepsi facand crampe chiar de la km 5.
Am vazut ambulante, accidente si un iepure taiat in 2 de o roata, chiar in mijlocul drumului. Cu un vant asa puternic, nu se putea sa nu fie accidente. Au fost si portiuni de coborare destul de frumoase, dar din cauza vantului, nu am putut trece de 75km/h.
Nivelul de pregatire la bicicleta mi s-a parut slab, am intrecut peste 100 concurenti pe sectiunea de urcare.
E placut cand nu se da startul cursei in valuri, pentru ca nu mai vin din spate concurentii buni din alte grupe de varsta. Apuci sa te bati cu aceiasi oameni de la cap la coada. S-a plecat din Eilat in munti pe un traseu de 53km, apoi ne-am intors pe acelasi traseu 37km, pana la T2 (tranzitia 2). Primul concurent a trecut de mine in sens invers cand eram la km 34, deci avea cam 40km avans fata de mine. Demoralizant :)
Au avut destul de putine puncte de refresh pe traseul de bicla, si asta s-a vazut. Noroc cu bar-urile si gelurile cumparate si carate pe bicla. Am baut destul de putin, cred ca sub 2 litri. Ceea ce nu m-a ajutat, dar nu am putut bea mai mult.
Fetele ne-au asteptat la punctul de tranzitie din munte, unde s-a facut schimbul la alergare. A fost frumos, nu prea ma asteptam sa le vad acolo. Dar organizatorii au pus la dispozitia sustinatorilor niste shuttle-bus-uri, care le-au dus si adus inapoi in oras. A fost prima oara cand am purtat casca aero Rudy Project, cadou de ziua mea de la prieteni. Va multumesc! a fost perfecta.

Alergarea  - incepe cu 10km coborare, deloc prietenoasa pentru genunchi. Poate cea mai urata parte din aceasta cursa. Am alergat si prin macadam, si printr-o zona industriala. Permanent a fost un soare dogoritor. Am simtit de 100 ori la alergare ca nu mai pot. Dupa km 15, multi mergeau deja. Bicicleta isi spunea cuvantul.
Tot ce aveam in minte era sa scot sub 6h intreaga cursa. Ar fi fost incredibil....si pusesem un pariu cu Alina ca voi bea o bere pt fiecare minut scos sub 6h. Am baut oricum, dar am scos 6h20min.

Cred cu tarie ca e cea mai dificila cursa de triatlon. La sfarsit, eram terminat. Toata bucuria mea a fost ca am terminat, iar Alina a alergat ultimii metri cu mine sa-mi dea putere. A fost fantastic.
Parca au construit traseul de bicicleta sa faca misto de participanti. Pays D`Aix, Lanzarote, Sankt Poelten, toate sunt mici copii pe langa Israman. Dupa ce am terminat (in jurul orei 12.30), a trebuit sa astept pana la ora 22.00 sa-mi aduca bicicleta in tarc...niste dobitoci, ridicau din umeri daca-i intrebai ceva. Unii au pierdut avioane din cauza asta.
L-am asteptat si pe Marian, care a scos un pic peste 13h, apoi am fost la hotel, facut dusuri si mers la masa. Toata stima pt Marian, nici nu vreau sa ma gandesc cum as fi facut un full in conditiile alea. Timpul lui a fost foarte bun. A iesit al 13lea la grupa lui de varsta si cursa full, eu am iesit al 16lea la grupa mea de varsta la half. Niste timpi buni pt 2 romani :)
La finish am alergat cu Alina, avem si-o poza f frumoasa...




Apoi am plecat la marea moarta si Jerusalem, unde am mai stat vreo 2 zile. Pt doritori, informatii la cerere.

Bafta! Eu acum continui pregatirea pt primul meu full, din Iulie la Roth.






No comments:

Post a Comment