Monday, September 20, 2010

18 Septembrie 2010 - Duatlon "Cetatea Brasovului"







Discutand invitatia de participare cu un prieten acum 2 saptamani, mi-a spus "nu-mi mai trebuie, merci, l-am facut acum 2 ani, dar si acum am in minte experienta" (tipu e Iron Man, Triatlonist, etc.) .

Bineinteles ca m-a ambitionat. Mai mult, simturile mele mi-au spus sa fac inscrierea la categoria Profi (mai era si Hobby si stafeta). Concursul presupunea 2 ture de alergare prin Cetatea Veche a Brasovului (10.5km) cu intercalarea a 2 ture de mountain-bike pe Tampa (25km).

Mai mult, am convins chiar si un prieten sa participe la Hobby.

Cred ca cel mai bine ar fi sa las metaforele deoparte si sa povestesc pe scurt cursa.

Prima tura de alergare am inceput-o prost. Eram plin de energie si am vrut sa ma mentin in plutonul fruntas. Erau acolo si cei Profi, si cei Hobby si stafetele (deci nu prea stiam care cat de tare trage si daca toti aveau sa bage ca mine toata cursa sau se opreau dupa acea tura).

S-a pornit intr-un ritm nebun, in care primul a scos 21 minute pe 5km de alergare jumate in panta si cu cele 167 scari ale lui Gaboni. Am facut alergarea cu pulsul 180, am scos 29 minute. Mi-am consumat vreo juma de resurse doar pe aceasta alergare. Dupa care au urmat cele 2 ture de bicicleta. Urcare pe Tampa la greu, mai mult de jumatate din urcare am facut-o pe langa bicicleta, impingand. A fost crancen, la limita supravietuirii.
Nu vroiam sa renunt, nu concepeam asa ceva. Pe la jumatatea celei de-a 2-a ture au inceput crampele. Nu credeam ca le voi avea, deoarece ma antrenez in mod regulat. Dar consumul energetic al cursei a fost mult mai mare decat m-am asteptat. Este o cursa de anduranta, dura si cu multe abandonuri.
Urmarea turei de bicicleta - ultima tura de alergare a fost facuta doar in crampe.
La un moment dat, radeam si urcam (mergeam, nu alergam!) treptele impreuna cu un alt concurent de la Profi tinandu-ne de balustrada si tragand picioarele treapta cu treapta. Daca va intrebati de ce, pentru ca amandoi aveam crampe la picioare si simteam ca se rup parti din mine in acel moment.

Finish-ul a meritat toata cursa. Medalia si incurajarile de la final le simteam cu toata fiinta mea, undeva in fundal, deoarece nevoia de hidratare si reenergizare erau mult mai mari.

Blonda a fost toata cursa langa mine si ne-am bucurat impreuna. Cred ca a facut cateva zeci de urcari pe treptele de la Start dupa mine. Cele 6 luni de sarcina trecute peste ea nici nu s-au simtit :)

Crampele mele au fost totusi suportabile. Pe traseu am vazut oameni cu crampe groaznice. Categoria profi isi merita intr-adevar numele. Primul a scos in jur de 2 ore juma, iar mie mi-e greu sa imi si inchipui asa ceva. Este campionul de triatlon al Romaniei si participant la Olimpiada.

Daca as fi sa descriu acum cursa, as spune ca e ceva intre Anduranta si Supravietuire (asta daca vrei totusi sa iti depasesti limitele).
Eu am terminat al 19-lea, din 27 de la categoria Profi. Acu am inteles de ce erau atatia participanti la celelalte categorii :))

John, pe care eu l-am impins participe, a terminat cursa la Hobby. O performanta notabila pentru el.
Felicitari, eu nu credeam ca va termina, dupa prima tura de alergare si inceputul bicicletei...

Iar ca sa termin tot cu vorbele pretenului meu intelept,
"eu ce ti-am spus mai Nila! sa nu ma crezi! - sa-i crezi pe altii ..."

Am o mica ambitie pentru editia din 2011, dar cine stie...

Pentru cine doreste informatii - www.duatlon.ro

Pana atunci, toate cele bune si ne vedem la urmatoarea escapada, Maratonul Bucuresti 2010.

bafta!

3 comments:

Ioan said...

Nici eu nu concepeam sa nu termin cursa. Pentru ca era prima. Ultima alergare am facut-o in aproape o ora, mergand si urcand scarile cu un picior, celalalt avea un genunchi suferind.

Ne vedem si la anul, am un timp de batut.

Anonymous said...

He he, bine ca n-am mers!

Ba bravo! 19 din 27 in conditiile in care primul era asa meserias, e ceva pt un corporatist cu camasa alba si cravata! :) Felicitari, deci!

Bravo si lui John, o chestie foarte tare, daca deslusesc cum sa ma antrenez si daca rezist sa ma antrenez, poate ma bag si eu la primavara. Daca ma luati... :)

francisc vaida said...

..daca nu te-as fi vazut de atitea ori alergind as fi zis k esti reporter sportiv dar ....am citit cu sufletul la gura ....!!! BRAVO...
..asta inseamna cautarea ..lupta cu secundele dar mai ales determinarea de a cauta limitele ...!
sunt mut de admiratie ..!