Au trecut mai mult de 7 ani de cand m-am apucat de facut chestii mai interesante. Adica m-am casatorit. Apoi m-am luat de sport (nu ca n-as fi facut si inainte, dar un pic mai serios acum). Apoi au venit si copiii. Totul bine pana acu, dar oare ce-mi rezerva viitorul? Hai sa fiu increzator.
Copiii cresc, casatoria vad ca nu da inapoi, la serviciu merg zi de zi de vreo 17 ani, asa ca n-am de ce sa-mi fac griji.
Iar partea cu sportul de amplifica. Mi-aduc aminte cand maratonul mi se parea cea mai grea chestie din lume. Si poate e. Dar sigur se poate face daca-ti pui mintea. Apoi a venit plictiseala de maratoane si mi-am aruncat privirea mai departe. Un triatlon? De ce nu. Suna bine. Hai sa-ncerc.
Apoi un Half Ironman. Suna si mai bine. Un pic de durere nu strica, ba chiar ajuta la caracter. Dar de ce sa fac "doar" Half? Full-ul e un "animal" aparte. Iar Ironman-ii sunt superoameni. Oare pot sa fiu si eu? Sigur. Dar nu ma simt super om acu. Simt doar ca trebuie sa incerc lucruri noi.
Totul e ca un carusel in viata. Un copil invata sa-si miste mainile, apoi sa mearga d-a busilea, apoi in picioare, apoi sa alerge, si in sfarsit incepe joaca de-adevaratelea.
Asa e si la noi. Eu mi-am facut un stil de viata. Unul sanatos, frumos si zic eu interesant. Bineinteles ca nu e nimic frumos in a te trezi la 5.30 dimineata pentru un antrenament inainte de a duce copiii la gradi, dar odata ce sunt pe drum alergand stiu ca fac ceea ce-mi place.
Acum sunt in Stockholm. Ca intotdeauna, am o pereche de adidasi prin geanta. Asa ca azi dimineata m-am trezit la 6.30 si am bagat in Google Maps o tura de 10km trail run prin parcul de la marginea apei. Superb. Asa simt ca traiesc. Sa merg intr-o deplasare cu serviciul si sa alerg dimineata. Este modul perfect de a incepe ziua.
Eu cred ca orice pasiune in viata se intretine cu vise. Ce faci astazi se poate transforma in ceva mult mai frumos maine. Adica ideal ar fi sa-ti "cresti" pasiunea. Devii mai bun si vrei sa ajungi mai departe. Iar daca lumea din jurul tau iti spune ca poate faci ceva bine, atunci da-i inainte. Nu trebuie sa fie usor, ca d-aia nu fac toti ce faci tu.
Credeti ca o pasiune iti poate da echilibru in viata? Eu cred! Te face sa reactionezi mai bine in alte situatii care apar in viata ta.
Familia, serviciul, prietenii, toate se intalnesc undeva in capul tau. Dar dintre toate, doar pasiunea e a ta. Si te simti liber cand o practici.
Eu sunt legat de sport acum, si stiu ca-i datorez mult. Caracterul meu, vointa, puterea de a-i ajuta pe altii, nevoia de a-mi pastra stilul de viata pentru a-mi permite curse "exotice", totul are o legatura si cu sportul.
Imi setez targeturi ambitioase, in principal pentru a "transpira". Dupa atatia ani, am aceeasi foame de sport, dar acum e mai educata.
As vrea sa fac multe curse, diferite ca si profil. Totul pentru a trai "experiente". Poate si de aia nu reusesc sa scot timpi mai buni, dar nu-mi pasa. Vreau sa fac multe, cat oi mai putea.
Pentru cei care au nevoie de inspiratie, asta mi-am propus in urmatorii 5 ani:
De ceva timp am inceput sa merg cu Alina la cursele ei. Ca spectator. Si e bine, imi place. In noiembrie mergem la NY, unde ea va alerga maratonul. Sunt si eu mandru!
Morala povestioarei - urmati-va pasiunile! Peste 10 sau 20 ani poate nu va veti aduce aminte de cat ati muncit in fiecare zi din 2016, dar sigur veti sti daca ati avut o realizare majora legata de pasiunea voastra - sportiva, gastronomica, fotografica, aventuriera, chiar si voyeur-istica! :)
JOBUL NU E O PASIUNE! POATE DEVENI, DAR MAI PRESUS DE TOT, E O NECESITATE!
"follow your dreams, that`s all i`m saying...one day it will be too late"
citat din capu meu :))))
Copiii cresc, casatoria vad ca nu da inapoi, la serviciu merg zi de zi de vreo 17 ani, asa ca n-am de ce sa-mi fac griji.
Iar partea cu sportul de amplifica. Mi-aduc aminte cand maratonul mi se parea cea mai grea chestie din lume. Si poate e. Dar sigur se poate face daca-ti pui mintea. Apoi a venit plictiseala de maratoane si mi-am aruncat privirea mai departe. Un triatlon? De ce nu. Suna bine. Hai sa-ncerc.
Apoi un Half Ironman. Suna si mai bine. Un pic de durere nu strica, ba chiar ajuta la caracter. Dar de ce sa fac "doar" Half? Full-ul e un "animal" aparte. Iar Ironman-ii sunt superoameni. Oare pot sa fiu si eu? Sigur. Dar nu ma simt super om acu. Simt doar ca trebuie sa incerc lucruri noi.
Totul e ca un carusel in viata. Un copil invata sa-si miste mainile, apoi sa mearga d-a busilea, apoi in picioare, apoi sa alerge, si in sfarsit incepe joaca de-adevaratelea.
Asa e si la noi. Eu mi-am facut un stil de viata. Unul sanatos, frumos si zic eu interesant. Bineinteles ca nu e nimic frumos in a te trezi la 5.30 dimineata pentru un antrenament inainte de a duce copiii la gradi, dar odata ce sunt pe drum alergand stiu ca fac ceea ce-mi place.
Acum sunt in Stockholm. Ca intotdeauna, am o pereche de adidasi prin geanta. Asa ca azi dimineata m-am trezit la 6.30 si am bagat in Google Maps o tura de 10km trail run prin parcul de la marginea apei. Superb. Asa simt ca traiesc. Sa merg intr-o deplasare cu serviciul si sa alerg dimineata. Este modul perfect de a incepe ziua.
Eu cred ca orice pasiune in viata se intretine cu vise. Ce faci astazi se poate transforma in ceva mult mai frumos maine. Adica ideal ar fi sa-ti "cresti" pasiunea. Devii mai bun si vrei sa ajungi mai departe. Iar daca lumea din jurul tau iti spune ca poate faci ceva bine, atunci da-i inainte. Nu trebuie sa fie usor, ca d-aia nu fac toti ce faci tu.
Credeti ca o pasiune iti poate da echilibru in viata? Eu cred! Te face sa reactionezi mai bine in alte situatii care apar in viata ta.
Familia, serviciul, prietenii, toate se intalnesc undeva in capul tau. Dar dintre toate, doar pasiunea e a ta. Si te simti liber cand o practici.
Eu sunt legat de sport acum, si stiu ca-i datorez mult. Caracterul meu, vointa, puterea de a-i ajuta pe altii, nevoia de a-mi pastra stilul de viata pentru a-mi permite curse "exotice", totul are o legatura si cu sportul.
Imi setez targeturi ambitioase, in principal pentru a "transpira". Dupa atatia ani, am aceeasi foame de sport, dar acum e mai educata.
As vrea sa fac multe curse, diferite ca si profil. Totul pentru a trai "experiente". Poate si de aia nu reusesc sa scot timpi mai buni, dar nu-mi pasa. Vreau sa fac multe, cat oi mai putea.
Pentru cei care au nevoie de inspiratie, asta mi-am propus in urmatorii 5 ani:
- Extreme Ironman races - Norseman, Swissman, Celtman (toate parte din xTRI circuit) - momentan, sunt sub 40 oameni din intreaga lume care le-au facut pe toate 3
- Lavaredo Ultra Trail (Ultra running, alergare montana) - http://www.ultratrail.it/en/path.html
- Bike Alps - Mountain Bike race - 650km, 20.000+ diferenta pozitiva
- Marathon Des Sables 2021 - AGAIN!!! si/sau Gobi March (amandoua 250 km alergare in desert) - experiente unice in viata
De ceva timp am inceput sa merg cu Alina la cursele ei. Ca spectator. Si e bine, imi place. In noiembrie mergem la NY, unde ea va alerga maratonul. Sunt si eu mandru!
Morala povestioarei - urmati-va pasiunile! Peste 10 sau 20 ani poate nu va veti aduce aminte de cat ati muncit in fiecare zi din 2016, dar sigur veti sti daca ati avut o realizare majora legata de pasiunea voastra - sportiva, gastronomica, fotografica, aventuriera, chiar si voyeur-istica! :)
JOBUL NU E O PASIUNE! POATE DEVENI, DAR MAI PRESUS DE TOT, E O NECESITATE!
"follow your dreams, that`s all i`m saying...one day it will be too late"
citat din capu meu :))))
No comments:
Post a Comment